I. OBIECTIVE

Obiectivele noastre vor fi:

— Reafirmarea sprijinului nostru pentru eforturile lui Ceaușescu de a asigura independența României;

— Încurajarea unor acțiuni românești mai pozitive în privința problemelor umanitare, cum ar fi familiile separate, căsătoriile mixte și emigrarea evreilor; mai general, încurajarea unei mai mari respectări a drepturilor omului în România;

— Încurajarea României să adopte aranjamente interne economice și politice mai liberale;

— Recunoașterea faptului că Ceaușescu joacă un rol activ, constructiv și independent în afacerile internaționale;

— Reafirmarea interesului Statelor Unite pentru relații fructuoase cu țările comuniste aflate la frontiera europeană a Uniunii Sovietice.

Ceaușescu va urmări:

— Asigurări privind fermitatea și consecvența conducerii mondiale a SUA;

— Reconfirmarea importanței pe care SUA o acordă independenței României față de Uniunea Sovietică, menținerii unei relații bilaterale viguroase cu SUA și rolului activ al României în politica mondială;

— Beneficii economice din partea SUA pentru a consolida atât relația economică, cât și cea politică.

II. CONTEXT

Relațiile bilaterale dintre SUA și România sunt avantajoase pentru ambele părți, dar adevăratul context al vizitei lui Ceaușescu este apropierea perioadei „post-Tito” și „post-Brejnev”. Această perioadă de incertitudine, cu implicații dincolo de Europa, determină agenda vizitei lui Ceaușescu la Washington, așa cum o face și pentru vizita sa la Beijing din mai.

Vizita lui Tito la Washington a întărit relațiile americano-iugoslave pentru perioada de după Tito. La fel ca Tito, Ceaușescu este un comunist independent, un lider regional în Balcani, un partener al SUA și al Chinei în Europa de Est și un mediator util în anumite tranzacții internaționale. La 60 de ani, Ceaușescu are încă multe perspective politice. Vizita sa oferă astfel o oportunitate de a întări rolul american în Europa de Est pentru anii incerți ce urmează.

Relațiile noastre cu România au o bază solidă. După un deceniu de efort constant, acestea sunt bune. Ceaușescu vine la Washington dornic să le mențină astfel și să le ducă mai departe. El aspiră clar la cât mai mult din „mantaua lui Tito” cât i se potrivește. Gradul de recunoaștere pe care i-l acordăm va fi, pentru el, o măsură importantă a perspectivelor sale. Deoarece recentele activități ale SUA cu Iugoslavia, Polonia și Ungaria ar fi putut face ca Ceaușescu să se întrebe dacă atitudinea noastră față de România s-a răcit, el va fi hipersensibil la căldura și protocolul primirii sale.

Totodată, Ceaușescu nu este un interlocutor ușor pentru Statele Unite. Format în politica periculoasă a mișcării comuniste interbelice, el conduce un stat unitar și o economie centralizată, cu un grad de control personal direct neegalat pe continent. În acest sens, regimul său diferă considerabil de cel al lui Tito. Sprijinindu-se puternic pe poliție, regimul românesc limitează sever libertățile civile și politice și descurajează emigrarea. Pentru a obține progrese semnificative în problemele umanitare — cum ar fi reunificarea familiilor — este nevoie, de obicei, de o combinație de presiune externă și stimulente economice.

Strategia economică a țării continuă să pună accent pe dezvoltarea industriei grele în detrimentul consumatorului, urmărind să realizeze acest lucru prin reinvestirea anuală a unei treimi din venitul național. Rezultatele materiale au fost impresionante: România are una dintre cele mai ridicate rate de creștere din lume și este un comerciant internațional activ. Standardul de viață rămâne printre cele mai scăzute din Europa, dar continuă să crească, chiar dacă lent.

Totuși, există semne că limitele acestui tip „tradițional comunist” de dezvoltare au fost atinse. În februarie au fost anunțate principii de reformă economică, urmate în martie de numeroase schimbări de personal la vârf. Cele două direcții principale — mai multă „autogestiune” economică și un control mai mare al Partidului — se află în contradicție. Ceaușescu poate începe să realizeze că eficiența economică necesară pentru a menține o creștere acceptabilă și o independență economică față de URSS va cere în curând o gestiune mai descentralizată și mai multă flexibilitate. Totuși, el se teme probabil că o relaxare a controlului central asupra economiei s-ar putea extinde în sfera socială și politică — lucru pe care este hotărât, deocamdată, să-l evite.

Afirmația lui Ceaușescu că duce o politică independentă este bine întemeiată. În 1968, el a condamnat public invazia Cehoslovaciei de către Pactul de la Varșovia, dobândind atunci probabil cel mai mare capital de popularitate internă. A decis să mențină relațiile diplomatice cu Israelul după războiul din 1967, când chiar și Iugoslavia le-a rupt sub presiunea sovietică și arabă. Și, mai activ decât Tito, Ceaușescu a dezvoltat relații economice și politice cu aproape toate țările lumii.

În esență, politica externă a lui Ceaușescu este similară cu cea a lui Tito. România și Iugoslavia, așezate strategic între Uniunea Sovietică și Marea Mediterană, sunt parteneri esențiali unul pentru celălalt. Ambele țări sunt bântuite, alternativ, de frica unui nou „Yalta” și de o nouă „război rece”, de coluziunea sau coliziunea dintre SUA și URSS.

Ambele susțin o „diplomație participativă” la scară globală — negocieri implicând toate statele, mari și mici, pentru rezolvarea pașnică a disputelor și în special pentru dezarmare. În prezent, ambele efectuează schimburi de vizite la nivel înalt cu SUA și China, recunoscând că perioada post-Watergate și post-Mao s-a încheiat și că pregătirile pentru epoca post-Brejnev au început serios. Teama lor privind direcția pe care ar putea-o lua URSS după Brejnev explică eforturile speciale de a-și consolida independența în cadrul european.

Cel puțin, Ceaușescu va veni la Washington căutând continuarea sprijinului SUA pentru independența, suveranitatea și integritatea teritorială a României — sprijin consecvent prin trei administrații americane. El va aduce, de asemenea, o agendă economică importantă, deoarece România vede în legăturile economice o modalitate de a ancora legăturile politice. Ceaușescu consideră SUA un partener comercial occidental promițător, o sursă bogată de tehnologie modernă, produse agricole, materii prime industriale și metode avansate de management.

Există însă o diferență între ceea ce Ceaușescu dorește și ceea ce SUA pot oferi în domeniul economic. El va face presiuni pentru credite cu dobândă redusă, statut de „clauză națiunii celei mai favorizate” (MFN) pe termen lung, liberalizarea controalelor la export și o implicare mai activă a administrației în cooperarea economică bilaterală. Suntem constrânși de lege și politică să avem în vedere și situația drepturilor omului în România.

O discuție amplă și sinceră despre problemele globale — într-un mod care să arate că pozițiile și interesele României sunt importante pentru noi — poate compensa imposibilitatea de a satisface toate dorințele sale economice. Calitatea conducerii externe americane este, pentru Ceaușescu, un element vital al propriei sale lupte de a menține independența României la granița sovietică.

III. PROBLEME-CHEIE

1. Comerț și emigrare

Obiectivele SUA:
Încurajarea îmbunătățirii performanței României în domeniul emigrării, concomitent cu extinderea comerțului americano-român.

Obiectivele lui Ceaușescu:
Obținerea statutului de națiune cea mai favorizată (MFN) pe termen lung, fără audieri anuale în Congres, și reînnoirea acordului comercial pe trei ani.

Factori esențiali:
România a obținut în 1975 statutul MFN și acces la credite guvernamentale americane în baza Amendamentului Jackson-Vanik, care le condiționează de performanțele privind emigrarea și prevede audieri anuale în Congres. Deși emigrarea către SUA s-a îmbunătățit constant, ajungând la aproximativ 1.250 de persoane anul trecut, România descurajează emigrarea și a ridicat proceduri birocratice greoaie pentru a o împiedica. Scăderea emigrației către Israel, după 1976, a stârnit îngrijorare la Washington.

Comerțul bilateral a totalizat puțin sub 500 de milioane de dolari în 1977, ușor în favoarea SUA, și continuă să crească. Ambele părți au aprobat un obiectiv de 1 miliard de dolari până în 1980. Ceaușescu va argumenta că, pentru a atinge acest obiectiv, este nevoie de stabilitatea oferită de un statut MFN pe termen lung. El ar putea, de asemenea, să solicite angajamentul președintelui privind reînnoirea acordului comercial SUA–România, care expiră la 3 august. Totuși, Congresul intenționează să organizeze audieri în mai sau iunie privind prelungirea MFN și reînnoirea acordului comercial. Pentru cel din urmă, este necesară și o determinare formală din partea președintelui. Nu există, în viitorul apropiat, nicio perspectivă realistă de modificare a Amendamentului Jackson-Vanik pentru a acorda României MFN pe termen lung — deși o îmbunătățire a performanței în domeniul emigrării ar putea face acest lucru posibil în viitor.

Puncte ce urmează a fi subliniate (de către președinte):

— Asigurarea lui Ceaușescu că Administrația recunoaște importanța reînnoirii acordului comercial, vital pentru extinderea relațiilor economice;
— Încurajarea continuării îmbunătățirii emigrării către SUA și exprimarea preocupării pentru scăderea recentă a emigrării către Israel, subliniind că Administrația și Congresul urmăresc ambele aspecte;
— Explicarea faptului că, deși înțelegem avantajele unui statut MFN pe termen mai lung, am concluzionat că ar fi imprudent să propunem anul acesta modificarea legii comerciale;
— Sublinierea că perspectivele obținerii MFN pe termen lung ar fi considerabil îmbunătățite printr-o mai bună performanță în domeniul emigrării, în special către Israel.

2. Relațiile economice

Obiectivele SUA:
Răspuns la preocupările lui Ceaușescu, reafirmând interesul nostru de a continua expansiunea relațiilor economice, chiar dacă nu putem avansa la ritmul dorit de români.

Obiectivele lui Ceaușescu:
Obținerea unui angajament prezidențial privind relaxarea controalelor la export, acordarea de credite concesionale și implicarea guvernului american în stabilirea de proiecte industriale comune între firme americane și întreprinderi românești.

Factori esențiali:
SUA au jucat un rol din ce în ce mai important în eforturile României de a reduce influența economică sovietică asupra acțiunilor sale. Din 1969, comerțul bilateral s-a multiplicat de peste zece ori — de la o bază modestă de circa 40 de milioane de dolari la aproape 500 de milioane anul trecut. Acordarea statutului MFN în august 1975 și includerea României în schema SUA de preferințe tarifare generalizate (GSP) pentru țările în curs de dezvoltare, în ianuarie 1976, au stimulat semnificativ acest comerț.

a) Credite

Oficiali români de rang înalt au indicat recent că una dintre principalele ținte ale lui Ceaușescu este crearea unei „facilități financiare speciale” americane pentru România — credite în condiții mai avantajoase decât cele oferite prin Export-Import Bank sau Commodity Credit Corporation. Românii susțin că, fiind considerați o țară în curs de dezvoltare (recunoscută ca atare de Banca Mondială și de SUA), au dreptul la împrumuturi „soft”.

Am subliniat că aceste credite concesionale, cum sunt împrumuturile PL–480, sunt destinate doar celor mai sărace țări, nu celor de nivel mediu precum România (cu un PNB per capita de 1.450 USD). În plus, potrivit legislației actuale, România nu este eligibilă pentru împrumuturi PL–480. (Deși restricția privind țările comuniste din Foreign Assistance Act poate fi suspendată prin acțiune prezidențială, aceasta trebuie să fie „vitală pentru securitatea SUA.”)

Puncte de subliniat (dacă Ceaușescu ridică problema):

— Exprimarea interesului nostru de a extinde comerțul cu România, demonstrat de activitatea programelor de credit ale Exim Bank și Commodity Credit Corporation;
— Reamintirea că SUA oferă credite concesionale doar celor mai sărace țări;
— Sublinierea că legislația și politica SUA impun luarea în considerare a chestiunilor privind drepturile omului în evaluarea cererilor de credit.

b) Controlul exporturilor

Românii se plâng că reglementările noastre privind controlul exporturilor reprezintă o barieră majoră în calea extinderii comerțului, mai ales în domenii de înaltă tehnologie (calculatoare, electronică). Ei sunt nerăbdători din cauza întârzierilor și condițiilor stricte privind exportul echipamentelor și tehnologiei, în special în cadrul proiectului comun cu Control Data Corporation pentru fabricarea de periferice de calculator.

Puncte de subliniat (dacă Ceaușescu ridică problema):

— Sublinierea faptului că tratăm România cât mai liber posibil, în limitele impuse de legislația noastră privind controlul exporturilor și de interesele noastre de securitate;
— Menționarea că Secretarul interimar al Comerțului, Harman, cu care Ceaușescu se va întâlni miercuri după-amiază, va oferi informații detaliate despre administrarea acestor reglementări.

c) Proiecte de cooperare industrială

Românii au solicitat implicarea directă a guvernului SUA în stabilirea de proiecte comune cu firme americane. În ciuda asistenței oferite de Departamentul Comerțului pentru identificarea partenerilor americani potriviți, puține proiecte s-au concretizat. Cauzele includ: diferențele structurale de sistem economic, informațiile insuficiente din partea partenerului român, duritatea negocierilor românești și, mai ales, scepticismul firmelor americane privind raportul beneficii–efort.

Ministrul român al construcțiilor de mașini, Ioan Avram, se află în SUA, vizitând firme americane pentru a finaliza unele acorduri care ar putea fi anunțate în timpul vizitei.

Puncte de subliniat (dacă Ceaușescu ridică problema):

— Exprimarea dorinței de a vedea mai multe proiecte de cooperare reciproc avantajoase între firme americane și întreprinderi românești;
— Sublinierea faptului că guvernul american va continua să faciliteze contacte, dar într-un sistem liber de piață decizia finală depinde de partenerii de afaceri;
— România trebuie să convingă potențialul partener american că proiectul propus aduce beneficii reale ambelor părți.

3. Orientul Mijlociu

Președintele Ceaușescu va aștepta evaluarea dumneavoastră asupra situației actuale, inclusiv perspectivele negocierilor israeliano-egiptene și problema palestiniană. El a fost recent în contact cu Dayan și alți lideri și va dori să vă împărtășească opiniile sale.

4. Relațiile SUA–URSS și destinderea (Détente)

Obiectivele SUA:
Prezentarea unei imagini de ansamblu asupra stadiului actual al relațiilor americano-sovietice, inclusiv negocierile SALT.

Obiectivele lui Ceaușescu:
Obținerea unei evaluări privind relațiile SUA–URSS și perspectivele unui acord SALT, în contextul tensiunilor recente. Va fi preocupat de o eventuală răcire a acestor relații și de implicațiile ei pentru politica sovietică în Europa de Est.

Factori esențiali:
Politica independentă a României — pe care Ceaușescu a păstrat-o în limite bine definite — este o sursă de iritare pentru Moscova, care o tolerează cu reticență, dar nu o acceptă ca permanentă.

Puncte de subliniat:

— Prezentarea evaluării noastre privind progresul spre un acord SALT;
— Expunerea unor puncte de dezacord cu sovieticii, inclusiv îngrijorarea noastră față de prezența militară sovieto-cubaneză în Etiopia;
— Asigurarea lui Ceaușescu că, în căutarea unor relații stabile cu URSS, SUA nu o vor face în detrimentul intereselor naționale ale niciunei alte țări.

5. Drepturile omului la nivel global

Vizita lui Ceaușescu oferă ocazia explicării politicii globale a SUA privind drepturile omului, inclusiv pozițiile noastre în ONU și alte organizații internaționale.

Punct de subliniat:

— Politica SUA privind drepturile omului reflectă valorile și principiile fundamentale ale diplomației americane; ea nu urmărește să intervină în treburile interne ale altor state, ci să afirme standarde universale de respect pentru demnitatea umană.

6. CSCE (Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa)

Obiectivele SUA:
Menținerea unei cooperări strânse cu România în chestiunile CSCE și încurajarea îmbunătățirii performanței sale privind drepturile omului.

Obiectivele lui Ceaușescu:
Cultivarea sprijinului SUA pentru obiectivele României în cadrul procesului CSCE, în special în domeniile securității militare și cooperării economice.

Factori esențiali:
România a căutat în mod tradițional să utilizeze CSCE pentru a spori cooperarea pan-europeană. A fost dezamăgită de rezultatele neconcludente ale reuniunii de la Belgrad. Ceaușescu va căuta sprijin american pentru a menține vitalitatea procesului CSCE. SUA au colaborat îndeaproape cu România în aceste chestiuni, pe baza înțelegerii că Bucureștiul va ține cont serios de preocupările noastre privind drepturile omului.

Puncte de subliniat:

— Aprecierea cooperării strânse dintre SUA și România în cadrul CSCE;
— Întrebarea privind viziunea lui Ceaușescu asupra evoluției procesului până la viitoarea reuniune de la Madrid;
— Sublinierea necesității unei examinări continue a problemelor privind drepturile omului și încurajarea progreselor în practica românească, inclusiv în cazuri concrete de emigrare (așa-numitul „Coș 3”).

7. Relațiile SUA–China

Obiectivele SUA:
Să obțină perspectivele lui Ceaușescu privind evoluțiile recente în relațiile chineze.

Factori esențiali:
Începând cu sfârșitul anilor ’60, China a fost o piesă importantă în echilibrul internațional urmărit de Ceaușescu. El plănuiește să viziteze Beijingul la mijlocul lui mai, iar Hua Guofeng — care nu a părăsit China de la preluarea conducerii — este așteptat să viziteze Bucureștiul mai târziu în acest an. Chinezii înțeleg jocul delicat pe care Ceaușescu trebuie să-l joace cu URSS și este probabil să-și tempereze atacurile la adresa sovieticilor în perioada vizitei lui Ceaușescu la Beijing.

Vom dori să fim deschiși în a ne prezenta punctele de vedere despre relațiile SUA–RPC, dar trebuie să presupunem că orice spunem despre China poate ajunge atât la chinezi, cât și la sovietici. (S)

Puncte de subliniat:

— Subliniați rolul valoros al lui Ceaușescu în a ajuta SUA să reia dialogul cu Beijingul în 1970–1971 și faptul că vom vizita din nou Beijingul în curând. Exprimați speranța că el va transmite conducerii chineze următoarele puncte: (S)
• Recunoașteți importanța istorică și strategică a relațiilor noastre cu China. Obiectivul acestei Administrații este normalizarea în cadrul Comunicatului de la Shanghai. (S)
• Sunteți de acord cu observația premierului Hua, la recentul Congres Național al Poporului, că SUA și China împărtășesc destule puncte comune în afacerile mondiale. Considerați important să avem discuții la nivel înalt cu partea chineză pentru a consulta aceste chestiuni de interes comun. (S)
• Actuala extindere a contactelor SUA–RPC în domenii precum schimburi științifice și tehnologice, comerț și turism creează un mediu favorabil pentru normalizare. Dorim să amplificăm aceste dimensiuni în lunile următoare. (S)
• Căutăm o îmbunătățire a relațiilor cu China pentru că este în interesul nostru. Normalizarea nu este îndreptată împotriva vreunei a treia țări. Credem pur și simplu că China joacă un rol pozitiv în menținerea echilibrului global și dorim să consolidăm relațiile pentru a spori șansele păcii în Asia și în alte regiuni. (S)

— Care va fi agenda discuțiilor lui Ceaușescu cu partea chineză? (S)
— Pe cine se așteaptă să aibă ca interlocutori? (S)
— Cum vede evoluția viitoare a politicii externe chineze? (S)

8. Coreea (dacă este întrebat)

Obiectivele SUA:
Să sublinieze dorința noastră de reducere a tensiunilor din Peninsula Coreeană.

Obiectivele lui Ceaușescu:
Să transmită punctele de vedere ale liderilor nord-coreeni și să obțină evaluarea noastră privind perspectivele unei soluții negociate a problemei coreene.

Factori esențiali:
Un oficial nord-coreean de rang înalt a vizitat Bucureștiul luna trecută, iar există o posibilitate serioasă ca Kim Il-sung să-i fi cerut lui Ceaușescu să ducă un mesaj la Washington. Dacă este cazul, Ceaușescu ar putea oferi să ducă un răspuns înapoi către Kim Il-sung, pe care probabil îl va vizita în mai, în legătură cu vizita în RPC.

Puncte de subliniat:

— Opoziția noastră față de discuții cu Coreea de Nord în absența Sudului, așa cum Kim Il-sung solicită de multă vreme.
— Convingerea noastră că este necesar un dialog direct, serios, între Nord și Sud pentru a depăși ostilitățile trecutului și a avansa spre obiectivul final al reunificării.
— Țări precum România, care doresc să încurajeze reducerea tensiunilor în peninsulă, pot contribui dezvoltând contacte proprii cu ambele Corei. (România evită în prezent orice contact diplomatic și comercial cu Coreea de Sud.)

9. Probleme economice Nord–Sud

Obiectivele SUA:
Asigurarea președintelui Ceaușescu că SUA salută continuarea unui dialog Nord–Sud pozitiv și încurajarea unui rol constructiv al României.

Obiectivele lui Ceaușescu:
Să convingă SUA de necesitatea instaurării Noii Ordini Economice Internaționale (NIEO) susținute de „Grupul celor 77”; să determine SUA să fie mai deschise față de propunerile G–77, care — în opinia lor — ar promova dezvoltarea țărilor în curs de dezvoltare, precum România; și să ne convingă că România are un rol moderat în G–77.

Factori esențiali:
România este singura țară din Blocul Sovietic membră a G–77. Consolidând legăturile cu țările în curs de dezvoltare prin participarea activă la G–77, Ceaușescu a urmărit să-și limiteze dependența de URSS și CMEA și să echilibreze relația cu Occidentul. România a fost un susținător timpuriu al NIEO, cerând ca țările dezvoltate — atât din Est, cât și din Vest — să facă concesii țărilor în curs de dezvoltare. Totuși, România nu a jucat un rol de leadership în G–77, nici în reuniuni pe subiecte specifice.

Puncte de subliniat:

— Asigurați-l pe Ceaușescu că SUA continuă să fie dispuse să discute orice problemă a dialogului N/S, cu condiția ca negocierile pe teme specifice să aibă loc în foruri specializate, relativ ferite de dezbatere politizată.
— SUA privesc cu interes reuniunea regională CEE a Conferinței ONU pentru știință și tehnologie în slujba dezvoltării de la București din iunie și Conferința mondială de la Viena din 1979. Sperăm totuși că ele nu vor duce la crearea de noi organisme internaționale, ci vor folosi instituțiile ONU existente pentru orice program de acțiune.
— Expuneți poziția SUA privind rolul adecvat al „Comitetului de supraveghere” al Adunării Generale ONU.
— (Dacă este ridicat de Ceaușescu.) Explicați poziția SUA privind reluarea negocierilor pentru un Fond Comun.

10. Sesiunea Specială a ONU pentru Dezarmare (SSOD)

Obiectivele SUA:
Asigurarea României că vedem rolul ONU în dezarmare ca fiind important și sublinierea convingerii noastre că obiectivele SSOD ar trebui atinse prin acord de consens.

Obiectivele lui Ceaușescu:
Să-și exprime sprijinul pentru ONU ca forum de dezarmare. Probabil va ridica subiectul și ar putea întreba dacă intenționați să participați la SSOD.

Factori esențiali:
Reprezentanții SUA și ai României s-au întâlnit la Washington la mijlocul lui martie pentru a discuta pregătirile pentru SSOD, programată pentru 23 mai–28 iunie 1978. Delegația română a pledat pentru un rol mai mare al statelor ne-nucleare (de ex., România) în discuțiile privind dezarmarea și a sperat că SSOD va conferi ONU un rol mai activ în dezarmare. Am convenit că mecanismele multilaterale pot fi îmbunătățite, dar am argumentat că trebuie să existe un organism de negociere în domeniu, cu experiență și continuitate, iar acordurile de dezarmare trebuie bazate pe consens. Substanțial, SUA desfășoară o revizuire activă a opțiunilor de politică pentru SSOD.

Puncte de subliniat:

— Discuțiile recente SUA–România despre SSOD au fost sincere și utile. În pofida unor diferențe de viziune, este foarte importantă obținerea unui acord prin consens asupra documentelor finale ale SSOD.
— (Dacă este întrebat.) SUA au adoptat o abordare fermă și pozitivă față de Sesiunea Specială. Sperăm că reuniunea va genera un larg acord asupra principiilor și priorităților și va da un impuls progresului în chestiuni stringente de dezarmare. Desfășurăm o analiză amplă a unui spectru larg de probleme de dezarmare pentru SSOD.

11. Africa

Ținând seama de vizitele dumneavoastră recente în Nigeria și Liberia, Ceaușescu va dori să audă punctele dvs. de vedere privind evoluțiile de pe continent — în special asupra progreselor către guvernarea majorității în Africa de Sud și asupra soluționării pașnice a disputei Etiopia–Somalia.

12. Minoritatea maghiară din România

Recent, 66 de membri ai Congresului v-au trimis o scrisoare exprimându-și îngrijorarea față de tratamentul aplicat minorității maghiare în România și solicitându-vă să ridicați această problemă cu Ceaușescu. Avem indicii că Ceaușescu ar putea aduce el însuși subiectul, din cauza temerilor sale privind aspirațiile iredentiste maghiare, și va căuta să explice politica României față de minorități.

Puncte de subliniat (dacă Ceaușescu ridică problema):

— Exprimați satisfacția că subiectul a fost abordat și apreciați explicațiile lui Ceaușescu.
— Menționați îngrijorarea existentă în SUA pe acest subiect — în Administrație, în Congres și în comunitatea maghiaro-americană — și subliniați disponibilitatea noastră pentru un dialog deschis pe această temă și pe orice chestiune de drepturi ale omului.
— Subliniați sprijinul SUA pentru independența și integritatea teritorială a României.

Sursa: https://history.state.gov/historicaldocuments/frus1977-80v20/d198