Tortura psihica/fizica - Angajare la Odaia Bunicii Voronet

Salutare! Am ceva foarte interesant de povestit, poate a mai trecut cineva pe acolo si intelege :))) Cine nu, poate se fereste pe viitor.. spre binele lui/ei.
Ca sa incep de la "radacini", specific din start ca sunt prin campul muncii de vreo 10 ani fara intreruperi, am avut vreo 3 locuri de munca pana acum, la ultimile doua din ele pe post de grafician/fotograf/operare imprimante industriale..ma rog, mai multe activitati din astea de le faci la locul de munca, dar tu esti trecut ca grafician :))))
Fiind in Iasi, cu joburile bune e cam batalie mare si na, incerci sa ramai pe la un loc de munca daca treaba merge si daca reusesti sa te descurci cu salariul pentru o chirie, o masina, ceva de mancare si poate si ceva iesiri prin oras.

In Aprilie 2025 primesc un telefon, din partea unui cunoscut studio foto din Voronet, Gura Humorului in care mi se aduce la cunostinta ca in urma cu mai multe luni, am aplicat la ei pentru un job de fotograf in studio.
Activitatea lor: Fotografii in studio, turistilor care se imbracau in costume traditionale bucovinene.
Oferta babană, salar care pleaca in prima luna de la 6000 Ron in mana, cazare din partea firmei pentru relocare la apartament cu 2 camere in centrul orasului. Daca mai stii si grafica sau imprimante, din primele luni, urci lejer pe la 10 000 Ron in mana.
Conditii obligatorii:
1- Daca ai sotie/iubita, este obligatoriu sa va mutati impreuna la noi la Gura Humorului
2- Daca esti dispus sa lucrezi in weekenduri, esti perfect pentru noi, primesti liberele in timpul saptamanii.
Bă, nu suna rau, hai la interviu!
Inceput de luna Mai, dupa munca de convingere cu iubita mea, hai la Voronet sa discutam cu angajatorul.
Locatie interesanta, studio fain, activitate draguta, oameni veseli, primire faină.
Ajungem la discutia cu angajatorul, retrasi toti 3, eu, iubita mea si el intr-un studio amenajat, care inca nu era deschis publicului. Omuletul super de treaba, foarte prietenos, asculta cu rabdare ce ziceam noi, radeam impreuna, era si cate o gluma pe ici pe colo, hi hi, ce frumos. Ne prezentam aptitudinile, el parea impresionat de ceea ce facem, tot repeta ca suntem foarte potriviti pentru ei si ca trebuie neaparat sa mergem sa lucram cu ei. Intr-un final, dupa ce ne-a convins, ne-a prezentat beneficiile, ne-a zis ca e lapte si miere acolo, ca au salarii bestiale si ca nu se compara cu Iasi, ca la ei viata e mult mai usoara si e mult mai relaxant, e si zona turistica, ai ce face acolo.
Dupa interviu, pornim inapoi spre Iasi, discutie lunga in masina, deja sperante, ne imaginam ca ne-a intins Dumnezeu o mana. Asa sa dai de oameni buni in sfarsit.. Tot cu scepticism, am analizat oferta, pana la urma am cazut de acord ca e bine sa mergem..na, hai sa riscam, ca daca nu risiti, trece viata pe langa tine si ajungi sa regreti daca nu o faci.
Ne dam amandoi demisia si a vine momentul mutarii la Gura Humorului, lasam tot in urma.

Sabamata 30 Mai 2025.
Ajungem la Gura Humorului, vine angajatorul sa ne ajute sa ne mutam in apartament la etajul 4. Din una in alta, el vrea ca duminica (a doua zi) sa ne prezentam la munca, ca sa vedem cum se lucreaza acolo si ca ne luam liber in timpul saptamanii ca sa ne asezam lucrurile si sa ne stabilim. Ok..hai, ca daca tot avem asa beneficii, facem un sacrificiu mic acolo, mergem la munca a doua zi dupa oboseala drumurilor si mutarilor.

Ajungem la locatie si din prima, ne pune domnul angajator la niste treburi ciudate, practic nu cele specifice anuntului de angajare. Eu sa fac niste materiale grafice pentru o prezentare a unui proiect cu suveniruri pentru Cazino Constanta si ceva magneti de frigider pentru Mocanita Maramures.. pe iubita mea, sa pregateasca niste idei de suveniruri pe care eu sa le implementez.
(Am uitat si trebuia sa specific, ca aceasta "Odaia Bunicii" are si prorpia linie de fabricare a suvenirurilor)

Ok, hai sa facem, incepem sa lucram asa din prima zi, obtinem niste rezultate pentru ziua respectiva, dar nimic legat de activitatea in studioul foto.
A doua zi cam acelasi lucru, a treia si la fel.. doar ca a 3-a zi, dupa program, l-am instiintat pe angajator, ca nu e activitatea care trebuie, ca noi am venit pentru alte functii. Si aici a inceput circul.
O cearta foarte aiurea la telefon, pornit de el, prin care mi s-a adus la cunostinta ca sunt nerecunoscator pentru beneficiile acestui loc de munca. Intr-un final, am dat la pace si am zis ca ok, o luam usurel si ajungem noi la un punct comun. Eram putin stresati pentru ca am lasat in spate totul, am inceput o viata noua si acum depindem de acest loc de munca si aia e, suportam un pic.
Socul cel mai mare a fost cand i-am zis ca avem nevoie de zielele libere promise ca sa ne putem aranja lucrurile iar el ne-a spus ca "Nu aveti nici o saptamana lucrata macar si voi vreti liber deja" Asta in conditiile in care am discutat si insistat de la bun inceput despre faptul ca trebuie sa ne asezam in noua locuinta.

Ulterior a aparut contractul de munca.. salariul minim pe contract, zile libere in timpul saptamanii. A ramas sa semnam, putin sceptici, dar am semnat, ca na, ce era sa facem, unde era sa placem inapoi la Iasi? ca nu mai aveam nici casa nici masa..
Ne trimite sotia angajatorului la medicina muncii, unde practic pusi in situatia de a ne plati singuri medicina muncii, asta ridicand un semn de intrebare.
Dupa vreo cateva zile acolo, sedinta cu domnul angajator.. Discutie aprinsa, ca noi am venit cu un stres imens dupa noi, ca suntem frustrati si ca nu ne facem treaba asa cum trebuie.. Practic nu stiam ce treaba trebuie sa facem, aparent trebuia sa facem ceva, doar ca sa para ca facem ceva. Efectiv editam grafica pentru suveniruri si iubita mea imi prezenta ideile.
Sedinta s-a terminat cu domnul angajator care mi-a zis ca este un caine mort in spatele cladirii sub niste scanduri si ca imi da 100 de lei daca il scot de acolo.. eu i-am zis ca ma duc sa il scot, nu pentru recompensa, il scot ca sa pot sta la tigara cand mai ies, pentru ca mirosea oribil.. da..l-am scos.. a fost groaznic.
Dupa alte cateva zile, alta sedinta, de data asta cu jigniri..
Aparent intr-o zi, aflam ca nu avem 2 zile libere pe saptamana, ci doar una singura, asta doar daca ni se aproba. Acesta a fost momentul in care mi-a pocnit o vena langa ochiul stang, pe obraz. Am cerut explicatii e la conducere in legatura cu asta si contractul. Ni s-a spus ca trebuie sa zicem mersi pentru oportunitatea aceasta si ca daca vrem 2 zile libere pe saptamana, vom primi minimul pe economie ca si rasplata, nu salariul discutat la interviu.

Zilele au trecut usor usor, cumva in mare parte, ceea ce vorbeam eu cu iubita mea, era deja cumva cunoscut in sedintele cu domnul angajator. Atunci ne-am prins ca avem ceva dispozitive in apartamentul pe care el ni l-a dat pentru relocare. Supraveghierea video de la locul de munca, era primordiala pentru ei, stia fiecare moment in care eu mergeam la tigara, stia cat am stat la baie sau cat am luat pauza de masa. Chipurile aveai o pauza de masa de o ora, dar nu apucam niciodata sa iau nici jumatate din ea, cu tot cu pauzele mici de tigara. Munca la greu... dupa vreo 2 saptamani de munca acolo, epuizarea extrema, certuri si reprosuri, am primit aprobare ca pot sa lucrez si ca fotograf, dar de fapt doar cand nu am altceva de facut, la fel si iubita mea.
Mesaje ciudate trimise de catre el, seara dupa program, dupa ce trimiteam raportul zilnic cu ce am facut in ziua respectiva.. Amenintari gen "Productivitatea voastra este foarte slaba, daca pana la sfarsitul lunii nu am rezultate..."

Intr-un final, am ajuns la concluzia ca ne intoarcem la Iasi, cautam o chirie ceva, vedem cum gasim alte locuri de munca, dar trebuie urgent sa plecam de acolo. Era un cosmar fie care zi in care trebuia sa ajungem la munca si sa se comporte cu noi in halul acela. Ne era teama ca nu o sa ne primim banii, am incercat cumva sa pastram secret. De vorbit in casa nu puteam, pentru ca sigur eram ascultati si asa ca daca aveam de vorbit cu parintii la telefon sau noi intre noi, preferam sa stam in masina sau sa mergem la o terasa.. in rest, prin casa vorbeam in soapta sau prin mesaje.

Colegii de acolo stiau situatia, dar nu avea nimeni curaj sa discute despre asta, au vazut ca noi eram suparati si furiosi, dar nu avea nimeni curaj sa discute, pentru ca peste tot erau ascultati si filmati.

Intre timp, ne-am gasit chirie din nou la Iasi, am facut rost de un job, a ramas doar sa reusim sa ne mutam. Pentru ca programul era atat de aiurea, doar o zi libera pe saptamana, a trebuit sa apelam la prieteni/rude, sa ne ajute cu transportul lucrurilor, noi sa fim tot la munca, sa nu dam de banuit ca vrem sa disparem de acolo. Ideea era sa ne luam banii si imediat dupa, sa o calcam tare spre Iasi.

Final de luna, ziua de salariu.
Ne-a chemat din nou la o sedinta, de data aceasta, asistat de o tipa, care practic era un fel de manager ceva, nu stim exact. Posibil o alta angajata cu care omu facea anumite treburi cand se plictisea. Ca era deja cunoscut ca facea asta cu o studenta care lucra acolo.
Ne-a chemat sa ne tina o morala grozava, cat de varza suntem noi, cat de neproductivi suntem, cat de slabi si prosti.. El de fapt ne-a chemat sa ne dea notificarea de concediere si banii. Ne-a numarat cash in fata niste bani, ni i-a dat si cand i-am numarat si noi, am realizat ca nu era suma promisa la angajare.. practic 2500 de lei ni i-au virat in conturi, dar restul la negru si nici macar nu erau toti. Cand iubita mea i-a zis ca nu e suma promisa, a inceput sa faca urat tare iar noi atunci am plecat. Am luat banii, ne-am urcat in masina, am plecat cu cea mai mare viteza din nebunia aia.

Ajunsi inapoi la Iasi, scapati din tot circul, dupa vreo cateva zile am inceput sa anuntam pe la ITM despre situatia aia, pe la ANAF despre faptul ca am primit bani la negru si despre faptul ca avea programe de lucru piratate si asa mai departe.. Dar degeaba, am aflat de la un coleg de acolo ca cei de la ITM care au venit in inspectie, erau in relatii de prietenie cu angajatorul si au stat cuminti la o cafea..asta le-a fost controlul. Cei de la ANAF au trimis la politie de cica deschid dosar penal.. am primit confirmare ca s-a luat la cunostinta si ca s-au sesizat in legatura cu situatia respectiva, dar de atunci, nici un semn. E clar ca degeaba am facut sesizari. Nu ne-am ales decat cu o trauma.

De ce am turnat asa poveste?
Pai uite de aia, daca cumva o sa primesti oferta de angajare acolo, sa stii si tu de treaba asta.

Avem inregistrari facute pe ascuns de pe la "sedintele" cu sotia lui si cu el.. Inregistrari in care ne zice clar ca daca vrem sa ni se declare salariile noastre de acolo care sunt atrat de mari, ar fi jale pentru ei, ca ziua libera de acolo e un privilegiu pentru noi si multe altele.

In final, daca aceasta postare va fi facuta publica, exista posibilitatea ca cineva de acolo, un reprezentant oficial, adica sotia domnului angajator, sa se trezeasca sa comenteze la postare, tot cu un text penibil...asa doar sa fie penibil pana la final.