De ce mai exista cumparatori ‘pt investitie’ sunt preturile prea mari sau chiriile prea mici?

De curand am vandut primul meu apartament, 2 camere, bloc nou, in zona semicentrala, cu 115 k eur.

Am luat aceasta decizie dupa ce apartamentul a fost inchiriat aprox 2 ani si de aici intrebarea mea.

Chiria pe care o incasam era de 450 eur brut, din care plateam 10% impozit + alte reparatii, per medie inca 10%(reparat aer conditionat, baterie baie, schimbat saltea etc). Am avut 2 chiriasi dar de fiecare data cand am postat anuntul primeam o gramada de mesaje cu: nu va mai satura nimeni, cat vrei sa iti dea pe 2 camere etc…

Nu sunt vreun ‘magnat’ apartamentul fusese luat cu credit, dar il luasem pt a locui in el si asa am si facut cativa ani buni, dupa aceea m-am mutat.

Facand calculele, randamentul din chirie era urmatorul: (450*12*0,8)/115000=3,76%.

Asa ca l-am vandut si diferenta am investit-o in bonds in eur sau ron cu randamente de 5-8%, fara bataie de cap. Efectiv cand inchiriezi interactionezi si cu niste oameni cu care nu ai vrea sa discuti vreodata.

De aici intrebarea mea: in Bucuresti sunt preturile prea mari sau e chiria prea mica? De ce inca se promoveaza anunturi cu pretabil investitie/inchiriere?