Anxietate separare

Bună,

Vă rog, ajutați-mă cu experiențele voastre la capitolul anxietate de separare la bebeluși.

Fetița mea are 9 luni acum, eu și soțul meu avem păreri diferite cu privire la cum decurg zilele noastre.

Pe scurt, nu mai stă deloc singurică pe covoraș ( cu mine sau soțul în aceeași cameră) nici măcar 1 minut, vrea să stea cineva foarte aproape de ea în cazurile fericite, de obicei vrea să o țin eu în brațe și să mă joc activ cu ea.

Asta se întâmplă de când se trezește dimineața și până adoarme seara, orice fac trebuie să o țin în brațe, dacă este jos pe covoraș lângă mine, în scaunul ei ori în brațe la tatăl ei plânge până o iau.

Nu mai acceptă căruciorul decât câteva minute, uneori nici marsupiul, de obicei pe unde am drum o duc în brațe. Dacă încerc să o mai pasez și soțului plânge și mă bate pe piept sau pe umăr că vrea să rămână acolo.

E curioasă de alți oameni, zâmbește, se joacă, dar doar de la mine din brațe.

Mai reușesc să ma sustrag câteodată și se joacă cu tatăl ei, dar imediat ce mă vede începe să plângă. De adormit o poate adormi taică-su doar dacă e ff obosită.

Eu cred ca e o chestie bebelușească și o va depăși, soțul meu zice că e un bebeluș dificil sau foarte solicitant.

La voi cum a fost/dacă a fost/does it get better?