Nu știu ce să fac și cum să mă simt

Ok trebuie să las treaba asta aici pentru ca efectiv sunt epuizată psihic și din păcate nu am cu cine vorbi despre asta . O să fie mult de citit.. of

Ok de câteva luni de zile m am conectat rapid și o tipă și ne am împrietenit. Simțeam ca are un vibe mișto și timpul împreună era fix ceea ce aveam nevoie amândouă . Nu am mai avut prieteni de mult timp și nu știu , a fost ca o gură de aer . De menționat faptul ca ea are obiceiul să se deschidă rapid , oricui (asta am aflat o ulterior) , iar la mine stă treaba diferit un pic , având în vedere ca nu sunt obișnuită să mă înconjor de oameni, mă deschid mai greu dar dacă simt ca sunt ascultată și persoanei respective chiar îi pasă , vine natural .

Practic în astea câteva luni , totul se învârtea în jurul ei , problemelor ei , vieții ei , ea ca persoană . O perioadă am zis ok , are nevoie de cineva alături și empatică din mine asta a și făcut . Nu vreau să pară ca o critic neapărat , dar multe din problemele ei nu erau atât de grave pe cat le făcea ea să pară , dar eu fiind sinceră din fire i am spus întotdeauna verde în față cum stă treaba și am sfătuit o cat mai sincer , fără rețineri . A spus ca apreciază mult la mine treaba asta . Apoi făcea tot ce voia ea și după iar venea la mine să se plângă de situația din care nu iese pentru ca nu face nimic în privința asta ! Ca idee , recent , a intrat intr o relație cu un tip, fiind cu el a cunoscut alt tip , l a lăsat pe primul pentru al doilea ca mai apoi să îl lase pe al doilea și să se întoarce la primul . După o săptămână a realizat ca ei nu îi place de primul și nu știe ce să facă , ce vrea de la viața , ca are depresii . Am încercat să îi fiu alături , să îi explic ca are nevoie de o perioadă singură să se regăsească pe ea . Ea mi a spus ca nu poate fi singură ca îi e frică ca își va face familie pe viitor . (Eu fiind singura de câțiva ani și fiind un exemplu care ca sunt întreaga și trăiesc în continuare , dar a ținut mereu să mă critice pentru faptul ca refuz mulți tipi cu care nu mă conectez pe premiza , “și ce faci , stai singură? Dacă mori singură” ). Apoi a renunțat și la primul și a doua zi a ieșit cu altul care ulterior i a spus ca nu poate fi cu ea pentru ca din prima zi îl dispera cu mesaje și îl certa ca nu răspunde rapid (i am explicat sa fie mai chill, sa dea omului spațiu ) și după treaba asta îmi tot trimitea mesaje ca e in depresii , ca moare singură și tot așa .

Nu aveți idee cat am încercat sa fiu alături , zilnic îmi trimitea mesaje sau ma suna și eu lăsam totul deoparte sa o ascult și sa o sfătuiesc . Când ieșeam în oraș la fel (ieșeam doar când nu avea iubit , când avea iubit nu avea timp) . De fiecare dacă când încercam să îi spun de mine , gen cum mi a decurs ziua sau nu știu ceva legat de persoana mea (de problemele mele nu am discutat niciodată pentru ca dacă am încercat , am fost întreruptă sau comparată cu ea ) , ce făcea ? Încerca să schimbe rapid subiectul , se prefăcea ca mă ascultă și trecea repede la ceva legat de ea . Ei treaba asta m a epuizat psihic . Câteva zile în urmă i am spus ca e prea egoistă și ce credeți ca mi a zis ? “Știu dar nu am ce face”

Ok simțeam ca de când sunt prietenă cu ea , în mare parte mă storcea de energie și nu mai suportam, mă simțeam folosită emoțional și eu acceptam pentru ca nah, era singura mea prietenă după atâția ani dar efectiv sunt încărcată cu problemele mele și astăzi am cedat . De fiecare dată când este nervoasă se descarcă pe mine, dar eu nu am voie să fac asta pentru ca citez “o prietenă adevărată nu se descarcă pe cealaltă” (ipocrizia hm) și astăzi iar s a descărcat pe mine și i am spus stop, nu sunt sacul tău de box și m am săturat să fiu terapeutul meu, oricum nu mă asculți niciodată și mă simt folosită . Răspunsul ei : “o prietenă adevărată nu scoate ochii , ajută cu suflet , dar e ok nu o să îți mai cer nimic niciodată” și i am spus , totul ar trebui să fie reciproc , ți am fost mereu alături și nu scot ochii dar le am și eu pe ale mele și simt și eu nevoia să am o prietenă alături căreia să îi pese și să facă măcar pe jumate când fac eu .. în momentul ăla ea a decis ca e nevinovată și mi a zis ca nu e obligată să mă asculte .

M am simțit de tot rahatul și bineînțeles ca îmi dau filme cum ca e vina mea și ar fi trebuit sa tac din gură . Sunt epuizată psihic și sunt supărată pe mine ca am acceptat atâtea ca sa am o prietenă , dar sunt supărată pe mine si pentru ca poate acum am pierdut o prietenă … deși nu știu dacă chiar era . Mai e și colega de muncă deci ne vom întâlni des , ne am mai certat uneori pe tema asta și de fiecare dată eu trebuia să o caut să îmi cer scuze .. asta după ce îi ceream să îmi fie alături și mie și ea spunea ori mă descarc ca ea , ori aia e , ea nu stă să mă întrebe pe mine dacă sunt ok . (Deși uneori se vedea ca nu sunt ) .

Nu știu … oare oi fi greșit ? Mă simt aiurea rău .. (și scuze de greșeli , uneori mă corectează tastatura aiurea)