Nu am fost niciodata persoana favorita

Exista sindromul impostorului si in relatiile cu oamenii?! Am aproape 29 de ani si nu am trait niciodata experienta “prietenul favorit”.
Tot timpul am simtit ca acea cabana era catalogata de grupul meu de prieteni drept “o petrecere buna” daca eu lipseam, dar nu la fel de buna daca X lipsea. Poate e just, sunt mai introvertita, dar pot sa fiu utila in alta parte de ex sa ajut in organizarea cabanei .
Apoi am inceput sa ma intreb: poate nu am subiecte destul de interesante si smart, poate fac eu ceva de altii nu se simt asa bine cu mine, poate e de vina fața mea. Pe scurt, sindromul impostorului.

Suntem cateva fete in grup si mai recent din cauza unor probleme am fost mai absenta si am simtit cum s-a format o bisericuta. Am inceput sa ma intreb daca se facea bisericuta asta daca Y din acelasi grup trecea printr-o situatie similara cu a mea.
Nu sunt perfecta cum nimeni nu este, dar cat de naspa sa fiu incat sa nu fiu prietena favorita niciodata?! Totusi am aproape 29, nu se poate ca niciodata sa nu fi intalnit o persoana potrivita pt mine. Deci clar gresesc cu ceva si nu stiu ce e gresit la mine, ce nu fac bine :( Am avut si faza in care “toata lumea are ceva cu mine”, “nimeni nu ma place”, “Z e naspa” etc. Dar poate e timpul sa fac o schimbare la mine, poate fac eu ceva gresit?

Cum fac sa vindec aceasta lipsa si sa nu port frustrarea asta non stop dupa mine? Pentru mine se simte ca un bolovan