Sfat mutare socri

Salut!

Sunt căsătorit de 3 ani cu o fată din Republica Moldova și locuim în București. Totul decurge perfect în relația noastră: armonie, înțelegere, iubire, finanțe, planuri de viitor, excursii etc. Amândoi avem joburi foarte bine plătite și avem un confort financiar la care nu m-aș fi gândit vreodată.

Socrii insistă foarte mult (prin apropouri sau chiar discuții deschise) să ne mutăm în Moldova pentru a lucra împreună la una din afacerile familiei. Am libertatea să aleg oricare din ele în mai multe domenii: agricultură, logistică internațională, construcții, Horeca. El are mai multe afaceri prin toată țara, conexiuni în lumea de business și chiar politică atât în Moldova cât și în alte țări mult mai dezvoltate economic precum Turcia, Ucraina , Rusia, Arabia, UAE. Apropourile au început încă de dinainte de nuntă și continuă și acum. Nu e o presiune reală pentru noi, însă destul de des mă gândesc la alternativa asta. De ce? Oportunități mai mari de dezvoltare profesională și conexiuni bune pe care nu le pot face în România. Odată ce ai cunoștințe dintr-un anumit cerc social, automat și oportunitățile apar. Banii trag la bani și banii fac bani. Și sunt conștient că mulți oameni cu adevărat capabili nu își ating potențialul din lipsă de șanse. Poate asta e șansa mea? Eu nu sunt antreprenor ca și construcție mentală și sunt conștienți că pentru confortul meu psihic e mai bine să rămân angajat cum sunt acum și să-mi trăiesc viața doar cu riscurile pe care mi le pot asuma și pe care le aleg eu singur (investiții, portofolii, bursă etc). Dar mă gândesc că lucrând pe lângă un astfel de om, având o astfel de oportunitate, aș putea învăța și aș putea dezvolta ceea ce el deja a construit.

Au fost ocazii când atât socrul meu, cât și soacra, se lamentau soției că au construit toată viața, au investit și au făcut eforturi mari, iar acum, când sunt de vârsta pensiei, nu au cui să le lase. Pentru extra context, soția mai are 4 frați, din care 2 au lucrat înainte la afacerile familiei și de fiecare dată lucrurile s-au terminat urât: certuri toată ziua, imposibilitate de a separa viața privată de cea profesională etc. Ceilalți 2 nici nu vor să audă de afaceri pentru că nu ar avea autonomie, ci doar ar fi un simplu administrator care ar trebui să execute ce vrea socrul.

Soția îmi spune că aceeași soartă mă va paște și pe mine dacă ne mutăm acolo și să nu cred că eu aș fi excepția. Mie îmi e tare greu să cred asta pentru că socrii mă iubesc din tot sufletul și le dau impresia de fiu pe care nu l-au avut niciodată.

De asemenea, tot soția îmi spune că mama ei va fi extrem extrem de intruzivă în viața noastră de familie, la fel cum a fost în viețile de familie ale altor frați deja căsătoriți: de la administrarea banilor până la culoarea prosoapelor din bucătărie și cum să-ți petreci timpul liber, tot ar controla.

Nu știu sigur dacă motivația mea vine strict din dorința de a-mi schimba imaginea și statutul (afaceri de milioane de euro, stabilitate financiară pe viață, investiții, imobile, terenuri, mașini pe care nu mi le-aș permite cu jobul actual și nici cu perspectivle de viitor - Bentley, Porsche etc) sau chiar există un drive intern de a fi antreprenor, doar că nu am avut contextul de a mă dezvolta în această privință până acum.

Voi ce ați face în locul meu? Sau ați fost puși în situații similare? Ați sacrifica confortul oferit de România (UE, NATO + o oarecare stabilitate economică față de Moldova) pentru a vă muta într-o țară străină? Ați renunța la stabilitatea familiei, posibil și la confortul financiar pentru posibilitatea că aș avea succes și mai mare în afaceri?

Îmi vine în minte și finalul din Moara cu noroc că "nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit". Dar mă gândesc că poate eu voi fi excepția? Ce ziceți?