Farse amuzante din copilărie

Cea mai dragă amintire a mea din copilărie pe subiectul farse este următoarea:

Pe la 12 ani aveam unul din primele smartphone-uri cu magazin play de la google dar încă avea funcții prin infraroșu. Nu țin minte deloc nici modelul nici marca telefonului.
În căutarea de jocuri și aplicații cu care să pierd vremea găsisem o aplicație de telecomandă universala, am descărcat-o și am încercat-o pe toate televizoarele din casă, funcționa perfect. Prima mea victimă? Bunicul și bunica care se uitau în camere separate la ce le plăcea. Bunicul se uita la meci din liga 1, i-am schimbat canalul, i-am pus televizorul pe mut și apoi i-am stins televizorul. Nervii și confuzia de pe fața lui m-a amuzat teribil.

A doua zi am ieșit afară în cartier, era vacanța de vară, mi-am strâns toată gașca și am pornit la atac. Ținta erau toate apartamentele de la parter din tot cartierul, cu televizorul vizibil prin geam. Farsele au început ușor, stingându-le televizoarele sau schimbând canalele până ne-a luat valul și le-am dat televizoarele la maximul de volum.

A fost o zi de vară reușită și pe care încă o țin minte, mai ales pentru că s-a terminat cu moșul nebun din cartier alergându-ne cu un topor în mână ca în The Shinning.

Voi ce amintiri cu farse de când erați mici aveți?