Nu, nu este o postare la caterinca, ci este o realitate dura de care m-am lovit azi postand despre depresie dupa cazul nefericit de azi, in care o femeie a ales sa isi puna capat la Metrou.

Atata a inteles romanul. Atata s-a inteles din gestul ei. Ba chiar mai mult, cineva mi-a comentat dandu-mi definitia empatiei si apoi efectiv deturnand tot argumentul inspre cei care au intarziat la munca. 

Atata poate tara asta, atata duce mentalul colectiv si apoi, cand trebuie sa fim uniti ca oameni si sa gasim solutii si ptr cei care nu mai vad lumina zilei, ii luam in deradere.

“ romanul e ospitalier, bun, sufletist”, asa se zicea, insa nu se pupa cu realitatea. Sau se pupa, insa Realitatea Tv, unde romanul nostru analfabet ingurgitează totul fara sa inteleaga culmea dix realitatea in care traieste. Apoi, merge pă Anglia, Germania si Spania si fura, manelizeaza tot ce se poate, iar apoi isi da cu parerea pe subiecte care il depasesc.

Radem, glumim, dar din pacate o facem in detrimentul celor care aleg sa moara astfel…

Ca depresiv, imi cer scuze ca moartea celor care sufera de aceasta boala, v-au facut sa intarziati in vietile voastre in drumul vostru spre locul de munca. Si nu, nu ma voi opri din a posta despre boala asta.

Azi pe voi v-asteapta cineva acasa, insa tot azi niste parinti urmeaza sa isi ingroape fiica. We are not the same…

Fix asta se intampla de fiecare data cand cineva se sinucide la Metrou